Ei pot, noi, din pacate, nu !

De ce nu in Romania ?

Pentru ca, ieri, am avut ocazia de a fi langa un copil care, din intamplare sau nu, a suferit o operatie similara cu una dintre cele pe care le-am facut si eu in trecut.
Similitudinile merg mai departe daca ma gandesc la faptul ca si eu tot in zilele de Joi am avut toate interventiile.
Norocul lui, daca pot spune asa, a fost ca operatia pe care niste "ingeri din Statele Unite" i-au facut-o, a fost gratis.

Povestea acestui copil de 8 ani, nascut cu anumite probleme, am aflat-o in iarna, iar de atunci, noi, cei care am incercat sa le aducem copiilor nevoiasi cateva cadouri in prag de Craciun, am avut un SCOP. Am vrut ca el sa se poata bucura cat mai repede de o viata normala, ne-am dorit ca el sa aiba o sansa mai departe.
Sansa lui a fost un grup de medici americani, care au ales sa schimbe si la propriu si la figurat zambetele unor suflete pe care sistemul din Romania mai mult le-a chinuit.

Florin, baietelul pentru care doctorii din Statele Unite au fost ieri cei mai buni prieteni, a beneficiat de tot ceea ce inseamna calitate sufleteasca de cel mai inalt nivel.

Din pacate insa, nu din partea lor, a celor printre care traieste zi de zi. Florin nu a primit atentia cuvenita din partea romanilor sai din Spitalul Nr. 1, nici ieri, nici in trecut.

Desi aveau in preajma lor cativa oameni extraordinari, oameni cu o pregatire superioara din punct de vedere profesional, medicii si asistentele din spitalul nostru au ales sa-i huleasca pe cei care au incercat sa indrepte, intr-o anumita masura, ceea ce doctorii nostri au tratat cu superficialitate sau au lasat in voia sortii.

24 de copii au operat ieri americanii veniti in Craiova, a fost un adevarat maraton, ei operand si la doua mese, iar asta pentru ca cei mici sa poata avea o viata normala.

Asta insa nu a contat pentru asistentele noastre, asistente care erau de-a dreptul revoltate ca forfota de pe culoar le-a luat din "pretiosul timp liber".

Este greu sa vezi cum niste straini, ii trateaza pe copiii romani ca pe proprii lor semeni, iar sangele de roman devine ceva utopic in ziua de azi.

Mi-e foarte greu sa fac o comparatie intre spiritul de solidaritate a romanului nostru si modul in care "ajutorul dat unor copii" este ridicat la rang de OBLIGATIE MORALA de cei care, ieri, au cladit un alt viitor pentru cei mai mici dintre noi.

Un lucru imi este insa foarte clar: Noi avem din ce in ce mai putini OAMENI !